O mare...

 Postare lunga

Azi am avut o zi ingrozitoare. Totul a inceput prin 25 luna trecuta, cand am aflat ca renumita OUG 58/2010 ma vizeaza si pe mine. Bine, am zis ca ma duc sa platesc, am zis de, daca si unui cersetor pe strada ii mai dai bani, de ce sa nu le dam si milogilor din guvern. Toata clasa politica din Romania este in aceasi oala, trateaza poporul cu atata ostilitate, il injosesc, il supun la experimente gen: "Hai sa vedem cu cat de putini bani se pot descurca astia" de parca nu ar fi poporul pe care il guverneaza, ci un altul foarte ostil. Singurul lucru care ii intereseaza pe ei sunt jocurile politice, care e mai tare, care are functie mai mare. Toate se invart. Daca un director este dat jos de undeva, este pus imediat in alt scaun moale. Toate doar de ochii lumii. Dar sa revenim, povestea asta o stiti prea bine.

Ieri am facut rost de ce aveam nevoie pentru a merge la 3(TREI) cozi ca sa DAU bani. Pe la ora 8 m-am gandit sa imi fac copii de pe tot ce imi trebuie, sa scot la imprimanta declaratiile, ca sa nu umblu azi pe nu stiu unde dupa ele. Insa cand sa dau sa scot, realizez ca nu mai am tus in minunatia de imprimanta. Bun, repede intrebat cine are tus, deastea. Nimeni nimic. Am sunat repede un prieten si am mers si le-am scos la el.

 Azi m-am trezit la ora 6:45, ca de, sa termin repede pe acolo. Nu m-am trezit la ora asta de vreo trei luni de zile. Cam greu dar m-am trezit. Am dat o tura prin oras la bancomat sa scot niste bani, aveam planuri si de cumparaturi daca tot ajungeam la Zalau. Afara ploua, doar eu si maturatorii de strada eram treji la ora aia. Probabil si distinsul domn Boc la ora aia isi facea cafeaua. Pentru ca ce se intampla in tara asta, toate tampeniile, doar la cafeaua de dimineata se pot debita. Bun, ajung frumos in statie, ma urc in autobuz si astept frumos sa plecam.


Bun, am ajuns si la Zalau. La ora 8 eram la Casa de Pensii. Nici nu ma gandeam ce ma asteapta. Luati loc. Deci ma pun eu frumos la rand la un ghiseu, scria incasari asigurari, sau asa ceva. Altul la care sa corespund nu era. Stau eu vreo 15 minute, cand ajung la casa imi spune distinsa doamna ca nu am stat unde trebuie, trebuia la casierie. Bun, my bad. Ma duc la casierie, stau si acolo vreo 5 minute. Ajung in fata, "Buna dimineata. Pentru legea 58." Imi raspunde o doamna foarte impopotonata (daca nu stiti ce inseamna dati o tura pe la casieriile patriei) "Nu stati bine, mergeti la camera 7". Bun, deci nu era ghiseu sau ceva, era camera 7. Bine ca nu m-a trimis la camera 1408. Ajung la renumita camera 7 si ii spun domnitei ce imi trebuie. Asta era genul de femeie foarte inceata, linistita, care vorbeste foarte incet incat te apleci spre ea sa o intelegi. Ii spun ce ma doare, ca vreau sa ii dau niste bani, ce tip de contract am, deastea. Incepe doamna sa se ia cu mainile de cap (la figurat) ca ea nu a auzit de asa ceva, ca daca nu ai autorizatie nu trebuie sa platesti deastea. Ma gandesc, tare. Totusi suna pe alta colega. Asta se intampla intotdeauna in Romania, cei cu care trebuie sa vorbesti nu stiu niciodata nimic, intotdeauna exista o colega mai tare in creier. Cand a venit asta am crezut ca ma lipeste de perete. Ca nu exista asa ceva. Nu avem cum sa iti luam banii. BOC auzisi? Doamnele astea nu vor sa imi ia banii. Clar? Totusi, ca un cetatean model ce sunt insist (sa dau niste bani, BOC auzi?) Doamna care a venit apoi mi-a zis (cam raspicat, avand in vedere ca e platita din bani publici, nu de taicasu) ca ele sunt puse acolo sa ne ia banii, nu sa ne explice. Gata sa lesin, pai sa iti dau bani am venit, nu astept informatii de la tine, ca nu te vad tare capabila sa mi le dai. Cu chiu cu vai am reusit sa le conving sa imi ia bani. Treaba a mers repede, doar a bagat datele in calculator, fara declaratii. Doar copie de pe contract si copie de buletin. Am semnat si gata. Mi-a dat o foaie cu care trebuia sa ma duc la casierie sa paltesc. Deja e ora 8:40. Ca de obicei la casierie nu e nimeni. Deja se stransese lumea insa doamna de care v-am spus mai sus nu era de gasit. Cand intr-un final vine, pe la 8:55, reusesc si eu sa platesc si primesc chitanta. Prima dovada ca am platit. Iar ce trebuia sa dureze 5 minute, avand in vedere ca nu era nimic de completat, a durat o ora.

O iau usor la pas catre Agentia Pentru Ocuparea Fortei de Munca (somaj). Aici intreb frumos la poarta, ca sa nu mai stau la cozi. Ma trimite sus la un birou. Acolo mi se verifica declaratiile si imi explica ce trebuie sa completez. Nu e asa greu cum se plangea lumea pe la televizor. Merge repede. Doar ca trebuia in dublu exemplar. Cu toate am stat aici cam 15-20 de minute. Plus ca la casierie nu era cine sa imi ia banii. Cica nu se fac incasarii in perioada asta. Pana la urma i-a fost mila unei doamne de mine si mi-a incasat banii. Stiti ce trebuia sa faca? Sa ia carnetul cu chitante de la colegul care (cica) era in pauza de masa si sa imi scrie acolo pentru ce am platit si sa imi ia dosarul. Am scapat si de aici.

Ajung intr-un final si la Sanatate. Dupa o mica pauza de suc si incarcarea cartelei de telefon. Am descoperit ca e mai ieftin acolo si daca tot eram in trecere de ce sa nu reincarc. La sanatate o coada enorma. M-am speriat. Totusi, de fapt erau doar 2-3 persoane. Restul erau familiile cetatenilor. Nu inteleg de ce cand stai la o coada trebuie sa stea si sotia, copilul, mama, bunica, cu tine la rand. In fine. Ajung si eu in fata. Doamna asta macar era bine crescuta. Chiar daca nu stia ea prea multe. Ii spun cu ce treaba pe la ea. Sta, se gandeste. Imi spune ca ar trebui sa patesc doar la 25 ianuarie 2011 pentru toate veniturile realizate pana atunci. Dar nici ea nu stia prea multe. O suna pe o colega. Vesnica colega de care va spuneam mai sus, cea cu creierul mare. Ii spune cum sta treaba. Ca cica sunt student si nu ar trebuii sa platesc. Si o intreb, pai daca aduc dovada de student, mai trebuie sa platesc. Imi zice ca nu se mai poate. Daca eu am ales sa lucrez, nu mai merge asigurarea de student. Pe care cica o plateste facultatea, sau asa ceva. Nu am inteles. Bun, deci daca eu am ales sa lucrez, nu mai sunt student. Tare. Sa stau degeaba, sa nu lucrez, dar sa fiu un student fericit si cu asigurare de sanatate. Aici nu am reusit sa rezolv nimic. Atat mi-a spus doamna ca se plateste la 25 ianuarie.

Acum astept sa vad ce se mai intampla, ce mai zic ceilalti care sunt in aceiasi situatie ca mine, ce au rezolvat la Sanatate. Se vorbeste pe la televizor ca se va modifica aceasta minunata ordonata, astfel incat sa se retraga aceste contributii la sursa.

Cred ca Boc si compania au vrut doar sa faca un experiment, sa vada ce se intampla cand scot ei o tampenie pe piata. Oare nu se gandesc ca romanul se va satura intr-o zi de aceasta asuprire si atunci v-a scoate el altceva pe piata. O bata, un par, un pistol. Si cand ai probleme cu milioane de romani, care au rezistat ei la micsorari de salarii, la cresteri de tva, la alte si alte nedreptati. Crede-ma domnule Boc, domnule Basescu, Videanu, Seitan sau cum iti zice, credeti-ma ca nu va vad bine.

Si uite asa am rezolvat azi o parte din datoriile mele de cetatean. Daca m-am simtit umilit? Deloc. M-am simtit doar prost, ca traiesc intr-o asemenea tara. Ca avem asemenea conducatori. Ca nu putem face nimic impotriva lor.

P.S.1 Tocmai vad la televizor ca se schimba ministrii. Cativa din ei. Ce e jocul asta? Ca nu prea inteleg. E doar un mare circ in fata poporului. Nimic nu se va schimba. Stiti cum se spune: Raul se taie de la radacina. Trebuie dat jos tot. Nu un ministru, care e inlocuit cu altul.

P.S.2 Daca va intrebati care e continuarea titlului, va invit sa jucam un mic joc. Cuvantul incepe cu M si se termina cu E si este compus din patru litere. Asta am primit eu si sute de mii de romani zilele astea de la statul roman. Stiti ce le doresc. Sa imi ia impozit pe ce mi-au daruit. Sunt sigur ca si ceilalti sunt de acord, sa o impoziteze 100%, le-o dam toata. Chiar le dam si de la noi.

Cat am cheltuit azi? Nu prea conteaza, milogii chiar imi provoaca mila si le dau. Asa ca am dat. De la mine. Pentru milogi.