Cum mi-am petrecut prima zi la facultate

Se facea ca era o zi de luni dimineata, tare friguroasa, in care m-am trezit pe la 6:30. Puteam sa ma trezesc si mai tarziu, ca inscrierile pentru camin incepeau abia la 8. Insa soferul meu personal (lol) pleca la lucru la 6:50 asa ca decat sa ma duc cu taxi sau pe jos mai bine mai repede.

La 7 fix eram in fata caminului. Totusi graba mea nu era chiar asa de nefondata. Deja erau cativa baieti pe acolo. Fete erau chiar multe, dar la usa lor, a fetelor. Stau ce stau, mai intru in vorba cu cei de acolo, mai trece vremea. Nu cred ca trebuie sa repet ca era frig bine. Pe la 7:50 iese cineva si ne spune ca avem nevoie de adeverinte de la medicul universitatii. Adica un mare bulshit care nu isi are rostul. Doar o coada in plus.

Cum au vazut fetele ca baietii se deplaseaza spre cabinetul medical, au pornit si ele in cea mai mare graba. In cateva minute in fata cabinetului s-a format o coada ... enorma. Am stat cam jumate de ora acolo. Ajuns inauntru am fost controlat de o asistenta, blonda, subtirica, blonda, creata, blonda care a constatat ca nu am nimic ... grav. Cand sa ies, iesi daca poti. Asa buluc statea lumea acolo ca nu puteai sa iesi inapoi afara.

Scapat de acolo m-am dus la caminul de baieti. Acum era si culmea sa stau la coada cu fetele. Cele doua cozi (adica cea de la baieti si cea de la fete) se deosebeau foarte bine. Adica fetele stateau frumos doua cate doua, baietii stateau doi cate doi...pe sapte randuri.

Noroc ca la baieti nu erau prea multi, doar 7-8 erau inaintea mea. Insa in cateva minute coada a devenit o adevarata gramada. Inauntru ne lasau doar cate 4-5. De fapt scapau mai multi, ca nimeni nu putea sa tina gramada in frau.

Incepuse sa nu imi mai fie frig. Eram in mijlocul gramezii. Chiar daca stateam deja de o ora jumate (mergea destul de incet treaba), nu ne pierdusem simtul umorului. Glumele asupra portarului erau cele mai fun. Apoi radeam pur si simplu de noi. Pur si simplu nu puteai sa te scarpini daca te manca dupa ureche. Daca iti suna telefonul greu il scoteai din buzunar. Stateam, realmente, ca sarmalele in oala. Si mie imi era si cald pe deasupra.

Chiar daca stateai intr-un picior nu cadeai. Nici nu aveai cum. Puteai sa iti ridici ambele picioarele si nu cadeai. Sa va prezint cateva glume inainte sa mergem mai departe.

"Ia mergeti mai baieti sa vedeti ce frumos stau fetele la coada." - astfel mai scapam de cativa dintre ei, din pacate nu a mers niciunul.

"Mie imi place sa stau la cozi. Si acum am venit aici doar pentru ca am vazut ca sta lumea la coada, nu ca as vrea sa ma cazez in camin."

"Si eu de multe ori ma trezesc dimineata si unde vad ca sta lumea la coada ma pun si eu."

Intr-un final am ajuns si eu inauntru. Aici am mai stat la o coada mai mica, dar ordonata. Trebuia sa intram la o doamna in birou sa ne dea contractul, cererea de camin si cheia iar noi sa platim. Putin inainte sa intru eu portarul a vrut sa mai lase cativa inauntru. Pur si simplu cand a deschis usa asa s-au impins incat cativa s-au prabusit unii peste altii. Era o debandada totala. Totusi, doamna de la birou era destul de calma si de treaba. Avea rabdare cu tine.

Eu am avut noroc ca am mers de dimineata. Pe la 12 cand am iesit eu din camin coada devenise gigantica. Cred ca daca as fi mers cu o ora mai tarziu as fi iesit spre seara.

A trebuit sa ma duc in oras sa fac copie la cheie pentru un coleg. L-am sunat pe varul meu si am avut noroc ca m-a dus el pana in Lotus sa fac copie ca altfel colindam toata Oradea dupa un atelier care sa faca copii de chei. Dupa ce ne-am plimbat putin pe acolo am dat si peste magazinul cu pricina. Am revenit repede la facultate ca sa las cheia la portar, pentru cazul in care colegul meu de camera ar fi venit inapoi la camin (duminica) inaintea mea. Cu greu l-am convins sa imi accepte cheia.

Colegii de camera sunt de treaba, camera e misto, curata. Dulapuri noi, fiecare cu cheie. Geamuri termopan. Parchet pe jos. Toate bune si frumoase. Din pacat bateria m-a lasat ca de obicei, la telefon, asa ca nu am poze. Abia am reusit sa il sun pe varul meu sa vina sa ma duca acasa.

Cam asta a fost aventura mea, pentru cazarea in camin. Pana vineri, sambata sau duminica (inca ma hotarasc in ce zi sa ma duc) sunt acasa.