"Daca ne ranesti, nu sangeram? Daca ne gadili, nu radem? Daca ne otravesti, nu murim? Iar daca ne inseli, nu ne vom razbuna?"Acest citat (preluat din film) ar putea fi in zilele de azi pe buzele tuturor. Avand in vedere ce vremuri traim si cum toata lumea este indiferenta la toate nedreptatile din tara asta.
In sfarsit am reusit sa vad si "The pianist". Am auzit multe laude despre acest film si aseara am reusit intr-un final sa il urmaresc. Am norocul sa prind tot filme lungi cand ma pun tarziu sa le urmaresc. Aseara m-am asezat in fata calculatorului pe la 12:30 si cum filmul are peste doua ore, va dati seama ca m-am trezit tarziu dimineata.
Filmul prezinta viata de fugar a unui pianist, pentru care muzica e totul, care traieste in timpul ocupatiei naziste a Poloniei, cand evreii erau persecutati. Pianistul trece prin nenumarate situatii grele, persecutari, batai. Se ascunde mereu timp de cativa ani, pana la sfarsitul razboiului. Sunt nenumarate secvente cutremuratoare. Mi-a ramas in minte momentul in care sase persoane impart o caramea. Spre sfarsitul razboiului, pianistul este ajutat de un ofiter german, care ne da un adevarat exemplu de omenie, oferindu-i (simbolic, parerea mea) haina de pe el.
Un film cutremurator, emotionant, care cu siguranta merita urmarit. Daca e sa vedem dincolo de imagini, probabil ar trebui sa fim recunoscatori pentru viata pe care o ducem, pentru faptul ca suntem liberi, ca traim bine (nu cum spune Basescu).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu