luni, 9 august 2010

Românul nu are concediu

Românul nu are concediu şi trezeşte pe toată lumea la ora 8 dimineaţă. Vorbesc de românul mediu (la buget, nu la inteligenţă) care stă la bloc, care îşi ia de la gură un an de zile, nu merge în concediu şi timp de o săptămână face o lucrare care în mod normal trebuie făcută într-o luna.

 Trezeşte pe toată lumea la 8 dimineaţa şi continuă gălăgia până târziu în noapte, doar pentru a-şi schimbă el colacul la toaletă pentru care şi-a strâns bani timp de un an de zile. Nu plăteşte un meşter, că doar el e bărbat, cum să se facă de ruşine în faţa femeii, aşa că face el lucrarea. Deaia îţi ia deşteptule o săptămâna să spargi un perete, că dai ca prostu. Aaa şi să nu uit, niciodată să nu începi de jos, că o să cadă peretele pe tine, arhitectule.

 În România se sparge în prostie. Auzeam zilele trecute o discuţie (ceartă) între doi vecini. Pur şi simplu se sparge cu atâta vână încât vibraţiile se simt la două scări distanţă. Se sparge cu baros de 20kg, mai e puţin şi se trece la vecini.

Chiar mă întreb, la cât se sparge renovează în România, cum de mai stau blocurile în picioare? Noi în ardeal avem noroc, că la noi nu sunt cutremure, dar în celelalte zone ale ţării, mă gândesc că se sparge în acelaşi mod. Şi la următorul cutremur ce vom face? Bineînţeles că vom da vina tot pe guvern, nu pe Gigelul care şi-a făcut vilă din apartament de 65mp.

 N-am nimic cu cei care îşi mai sparg un perete (care nu e de rezistentă), care mai sparg un perete de bca care nu îşi are rostul, care mai îndreaptă un perete, ceva. Dar ce să spargi non stop timp de o săptămâna într-un apartament?!? Atâta îmi doresc, că D-zeu să nu îi uite.

 După cum ziceam nu am nimic cu cei care îşi mai renovează apartamentul, numai respect. Şi eu cu taicameu am zugrăvit într-o cameră, am dat şi nişte găuri, am mai ciocănit. Dar nu la 7-8 dimineaţă, nu la 11-12 seara. Am respectat programul de linişte între 14-16 (parcă aşa era). Măcar bun simţ să ai, arhitectule, că altfel nu îţi da nimeni în cap. Că asta e traiul la bloc, trebuie să ne suportăm. Dar nici să exagerăm.

 Faza e că alţii nu au altă viaţă decât muncă şi spart pereţi. Fără să le pese de ceilalţi care au şi altă viaţă şi nu se pot trezi în fiecare dimineaţă la oră 8, care mai pierd şi serile prin baruri (aici recunosc că e si vina mea).

 Eu am noroc că îmi fac programul cum vreau, lucrez când pot şi când vreau, am program flexibil. Vin acasă după oră 12 când arhitectul şi-a terminat opera, mă trezesc pe la 9 că oricum nu am somn, dar mă gândesc la ceilalţi, oameni modeşti care lucrează de la 7 la 3 şi când vin seara acasă să nu se poată odihnii. Pe mine ma deranjeaza mai mult in timpul zilei, lucrand de acasa, la calculator, singura scapare e muzica. Acum ar fi si culmea sa vina arhitectul sa imi zica sa dau muzica mai incet.

 Şi mai e coincidenţa dracului, că niciodată doi arhitecţi nu lucrează deodată. Când termină unul opera de artă, începe altul. Şi uita aşa îţi fuţi nervii toată vara. Ar trebuii introdus permisul pe baros si bormaşină si pedeapsa cu inchisoarea pentru deranjarea liniştii publice.

 Am mai putin de două luni şi plec la facultate (da, sunt proaspăt student, o să aflaţi mai multe), iar după facultate îmi doresc să nu mai stau vreodată într-un bloc. Aş vrea să nu mai stau nici în România, dar asta rămâne de văzut.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu