În urmă cu vreo şase luni, cred, da şase, că era cam frig prin zonă, am pus vreo şase seminţe de mandarin (clementin, lămâi, portocal, nu sunt sigur) în vată pentru a încolţi. Apoi, după lungi aşteptări (încolţesc al dracu de greu) am ales câştigătorul, sâmburele care era mai bine dezvoltat a avut privilegiul de a primi propriul ghiveci, de a stă singur într-un petic de pământ.
Nu prea am eu atracţie către flori şi alte buruieni ornamentale (că are maicamea destule acasă) dar ăsta că e al meu, şi l-am crescut de mic, parcă mă atrage puţin.
Şi iată cum a ajung mandarinul meu (să zicem că e mandarin) la respectabilă "vârstă" de 30 de centimetrii:
Azi am hotărât, de fapt m-am hotărât după multe dezbaterii cu marii grădinari ai ţării, că trebuie să scurtăm micuţul copăcel, că prea se lungise.
După lunga operaţie chirurgicală şi cusături complexe, copăcelul mandarin, a ajuns să măsoare doar jumătate din măreţia iniţială.
Acum sper să se facă o tufă frumoasă şi să nu mai crească aiurea, să fie mic şi frumos. Că nu îmi tre' mie fructe de la el, doar să am un copăcel mic şi cuminte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu