Cine e prostul?

Mă uitam mai devreme pe Explorer (sper că aşa se numeşte) la un documentar despre expediţiile spre Polul Sud (am 50% şanse să o nimeresc, dacă era Polul Nord să mă iertaţi). Ştiţi cu toţii ce condiţii sunt acolo şi că trebuie să fii cam prost să faci aşa ceva.

Chiar nu am înţeles niciodată de ce trebuie să demonstrezi tu ceva, de ce să arăţi că o ai mai mare, când viaţă ta e în permanenţă în pericol. Da ştiu, nevoia de adrenalină, bla bla bla. 
 
 După cum spuneam chiar trebuie să fii prost să faci aşa ceva. Însă unul dintre exploratori, în timp ce îşi hrănea câinii (cei care ţin prostul în viaţă) spunea în faţa camerei ceva de genul. 
 

Citez din memorie: "Ce viaţă duc aceşti câini. Toată ziua muncă, muncă. Ca mai apoi seara să primească câteva boabe şi o bucată de carne uscată şi să se facă covrig, să fie acoperiţi de zăpada până  a două zi, când ?!? iar muncă, muncă. Ce viaţă, bine că au creierul cât o nucă."
 
Iar acum stau şi mă întreb. Care are creierul mai mic dintre cei doi? Dintre câine şi explorator. 

Exploratorul a venit acolo de bunăvoie, se pune în pericol de bunăvoie, este ţinut în viaţă de câini, deoarece singur nu va reuşi să îşi ducă necesarul de hrană. Pe de altă parte, câinele e acolo pentru că are nevoie de hrană, el munceşte pentru că este domesticit şi animalele domestice muncesc pentru noi pentru hrană. Deci de ce am spune că acel câine ar creierul cât o nucă?

Din punctul meu de vedere exploratorul are creierul cât o nucă, pentru că el e acolo de bunăvoie. Pe când câinele, e acolo să zicem la "servici" primind mâncare pentru munca depusă. Chiar nu face acea muncă pentru că omul îl "prosteşte". El primeşte ceva în schimb, pe când tu, exploratorule, ce primeşti, faimă, şi câteva degete degerate. Cine e prostul dintre voi doi? Dog rulz.