S-a discutat foarte mult pe această temă.
Însă această practică a devenit atât de frecventă, încât încep să nu o mai suport. Evident, vinovaţii suntem noi, cei care acceptăm aşa ceva. Însă ce e ciudat, eu am păţit asta doar la magazinele de cartier, cele mici.
Cele care cât de cât se respectă, îşi asigură necesarul de monede. Şi atunci cu ce drept se plâng "micii afacerişti" de criză, cu ce drept se plâng că îşi pierd clienţii, când ei singuri îşi dau cu praf în ochi.
Azi dimineaţă, în timp ce stăteam cuminte la coadă aşteptând să cumpăr pâinea cea de toate zilele (începeam să fierb) în faţa mea vânzătoarea îi întreba pe toţi dacă poate să le dea un pachet de chibrite (se pare că s-a trecut de la gume la chibrite), pur şi simplu nu avea mărunt nimic.
Chiar am auzit discuţia cu o bătrână din faţă mea, care cu jumate de gură a zis "da" la întrebarea vânzătoarei. Vânzătoarea avea pur şi simplu câteva baxuri de chibrite la îndemână. Bineînţeles că e mai uşor să vinzi ceva, decât să îţi asiguri necesarul de monede.
Am ajuns şi eu la rând şi am cerut pâinea, la care vânzătoarea îmi pune în faţă 6 lei, un pachet de chibrite şi o gumă. Fără să mă mai întrebe nimic. Deci pe lângă că nu avea monede nu avea nici bunul simţ. Cred că l-a pierdut pe sub tejghea.
Ce mă deranjează este că această practică a devenit foarte frecventă, observând acest lucru datorită faptului că pâine luăm doar de acolo. Aceşti "întreprinzători" chiar cred că aşa se vor îmbogăţii? Nu e greu să îţi asiguri dimineaţa necesarul de bani, pentru că acei 10 lei care îi câştigi zilnic prin astfel de şmecherii, valorează mai puţin decât respectul clientului.
Tot ce îi doresc e să mă prindă într-o dimineaţă nervos, că îi pun pe masă un pachet de Orbit şi să îmi dea o pâine pe el. Dacă e troc, atunci troc să fie. Vremuri de criză, soluţii de criză.
Oare dacă i-aş duce într-o dimineaţă un litru de ţuica, mi-aş putea face cumpărăturile de 20 lei? (atâta e ţuica de prune)
Într-o dimineaţă las politeţurile deoparte şi când îmi va cere mărunt (pentru că ea nu are), o să îi spun, am, două gume, una mestecată, un fir de Kent şi un ac de gămălie. E ok? Dar cu siguranţă data viitoare nu voi mai accepta. Vreau să văd cum reacţionează.
Cu siguranţă multă lume nu îndrăgeşte aceste practici, însă probabil din jenă, sau bun simţ, nu spune nimeni nimic. Cred că ar fi cazul să spunem nu. Ţi-am dat bani, îmi dai produsul de care am nevoie. Ce naiba să fac eu acum cu chibritele? Şi dacă mâine îmi da altă cutie ce fac? Colecţie?
Update: Se pare că există şi o lege care le obligă pe vânzătoare să asigure restul pentru clienţi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu