Căldură, oboseală, de toate

Ultimele trei zile au fost extrem de calde, temperaturi de peste 35 grade, soare arzător, cam toate condiţiile să stai ziua în casă (iar seara la bere). După toată oboseala acumulată în timpul săptămânii, sâmbătă am lenevit până pe la ora 5. Am terminat de văzut sezonul 7 din serialul "Doi bărbaţi şi jumătate". Apoi după ora 5 am făcut o reţea cu nişte prieteni (noroc că la casă, unde e mai răcoare) unde ca de obicei am pierdut vremea cam o oră, pentru că niciodată nu îi merge cuiva jocul, apoi la unul îi sacada, deastea. Până la urmă am început să ne jucăm. 
 
La 11 seara ne-am gândit să ne ducem la Bic. O mânăstire aproape de oraş. Cred că siţi cum se obişnuieşte în seara de dinainte de Adormirea Maicii Domnului să se facă slujbă sau rugăciune toată noaptea. Dacă nu ştiţi va spun eu acum. Deşi m-aş mira, la cât se mediatizează Mănăstirea Nicula din Cluj, unde de asemenea e foarte frumos şi foarte multă lume zilele astea. Din sat de unde e maicamea se pleacă în pelerinaj la Nicula, peste 150km pe jos, prin 18 sate, prin pădure, drumuri de ţara. Frumos, dar foarte obositor.
 
Să revenim, deci pe la 11 ne-am trezit noi că ar fi cazul să mai dăm şi noi pe la biserică, măcar aşa când e o sărbătoare mai mare. Şi ca să ne alegem şi cu ceva distracţie :D am mers cu bicicletele (cred că începeţi să sesizaţi pasiunea pentru ciclism). Mănăstirea e situată pe un deal, iar până acolo sunt cam 5km de urcat, destul de susţinut. Oboseală a fost, însă, cum era noapte, era răcoare şi am urcat destul de repede. 
 
Sus a fost foarte multă lume. De asemenea am văzut multe maşini din judeţele alăturate (Bihor, Cluj). Ca să vă imaginaţi cam câte maşini erau acolo, gândiţi-va la parcarea unui supermarket. Ceva de genul, şi nu cred că exagerez, tot câmpul era plin de maşini, în toate părţile. 

 
Mănăstirea e situată într-o vale, iar în jur e pădure. Când am ajuns sus ne-am aşezat la marginea pădurii şi am ascultat câteva ore slujbă. Se vedea şi se auzea foarte bine. (am văzut şi 5 stele căzătoare, că tot e perioada). 
 
Acum vine partea interesantă. Evident că partea frumoasă la un deal nu e urcarea, ci coborârea şi asta urma să savurăm şi noi acum. Problemă e că era noapte (fără lună) şi noi nu aveam far niciunul. Din vârful dealului ne-am ţinut vreo 500m după o maşină ca să vedem ceva, însă apoi doi au rămas în spate iar doi se ţineau încă cu greu de maşina din faţă.

Eu am rămas undeva la mijloc, pur şi simplu era beznă, vedeam doar stopurile prietenilor din faţă (măcar avem stopuri). Am coborât cam un kilometru fără să văd nimic, pur şi simplu apreciam curbele drumului după traseul celor din faţă. Am avut mare noroc. Şi acum mă trece un fior când mă gândesc. Apoi ne-a depăşit o maşină care cred că s-a cam prin că nu vedem nimic aşa că mergea încet în faţă noastră (mai târziu am ajuns la concluzia că era femeie la volan şi nu s-a prins de nimic, fără supărare). 
 
Cu toate că a fost cam periculos, ne-am distrat bine şi chiar ar fi interesant să repetăm această experienţă. 
 
E prima dată când ieşim cu bicicleta noaptea din oraş. De obicei ne prinde ora 12 prin oraş, dar asta nu e o problemă. Însă trasee lungi nu facem decât ziua. Ieri a fost o premieră. Şi la cum am mers, cred că e momentul să ne dotăm cu nişte faruri. Am văzut ceva la 15 milioane, cred că are şi pilot automat de banii ăia.
 
Oricum, a fost şi obositor, azi am dormit până pe la 12 (am ajuns acasă la 3 jumate, era pustiu în oraş la ora aia). Apoi m-am apucat de un nou serial (damn it), Kyle XY, acum sunt la episodul 4 din primul sezon, însă am luat o pauză să scriu ceva. Am făcut aseară şi nişte poze interesante, care le voi publica în articolele următoare. Aş fi vrut să surprind câteva instantanee şi pe deal, însă nu am luat aparatul cu mine, iar telefonul e cam varză noaptea. 
 
De mâine începe o nouă săptămâna, însă weekendul ne salvează întotdeauna. 
 
O duminică plăcută.