Paintball [2009]

Un film interesant, insa despre care nu sunt multe de spus. Paradoxal. Actiunea filmului e destul de cunoscuta. Probabil sunt zeci de filme cu acelasi tipar. Exemple in minte nu prea am. Insa am mai vazut filme cu vanatori de oameni, sau partide de vanatoare unde mureau toti, oameni captivi pe o insula si trebuiau sa se omoare intre ei ca ultimul sa scape. Intelegeti ideea.

In film este vorba despre doua echipe de tineri, dornici de relaxare, care participa la o partida de paintball, care ar trebui sa dureze 24 de ore. Totusi, se pare ca printre ei se afla si un vanator, care ii omoara pe rand. Intr-un final, ultimul jucator primeste ajutor de la organziatori si reuseste sa il omoare pe vanator. Toti cei prezenti aici aveau deja actele de deces facute. Asa ca era evident ca nimeni nu mai scapa.

Un film destul de interesant, captivant si cu momente care te fac sa tragi patura mai sus, daca te uiti noaptea. Totusi, pentru cei care sunt satui de genul acesta de filme, probabil acesta va fi catalogat drept un alt film de duzina. Totusi mie mi-a placut si recomand ca macar sa vizualizati trailerul sa va faceti o parere. Insa, cu siguranta va fi apreciat de fanii genului.

The Unborn [2009]

Inca un film care mi-a placut foarte mult. Probabil va intrebati cum de mie imi plac toate filmele despre care scriu. Problema e ca nu am cum sa scriu despre cele care nu imi plac. In primul rand ca nu trec de minutul 15, sa zicem maxim 30. MAXIM am spus. Si daca nu imi place nu ma uit, si daca nu ma uit nu pot sa vorbesc despre el. Sa revenim.

Am vazut aseara, pentru ca de obicei seara ma uit la filme si The Unborn. Este vorba despre o fata (draguta de altfel) de 19 ani, orfana de mama, care se lupta cu un spirit malefic care se spune, este captiv intre lumi. Si incearca sa vina in lumea aceasta printr-o persoana care are un frate/sora geaman/a. Mama fetei s-a aflat in aceasi situatie, la fel si bunica ei.

Ea afla ca a mai avut un frate, insa care nu s-a nascut, murind in uter. Mama ei s-a sinucis pentru ca nu mai putea sa lupte cu spiritul care acum o bantuie pe fata. Totul se invarte in jurul fetei, care ramane tot mai singura, prietena ei cea mai buna fiind ucisa, la fel si bunica sa.

Fata se lupta acum sa scape de el prin diverse metode. Incercand in final un ritual de exorcizare, ajutata de prietenul ei, de un preot (sau rabin) si mai multi voluntari. Un film care te tine in suspans si chiar te face sa tresari in unele momente. Nu este genul de film plin de sange, ci care te sperie intr-un mod, "civilizat", evident e un termen foarte fortat aici. Merita vazut, categoric.

Urmariti trailerul...

Traseul de Duminica

Azi am facut o scurta miscare pe bicicleta. Am ales un traseu de vreo 15-20km, unde o portiune trece printr-o padure pe unde nu am mai fost pana acum (click pe poza pentru marire). A fost interesant sa descoperim cate ceva nou prin zona, avand in vedere ca in orice directie ai privi, am fost cam peste tot. Am dat si peste un lac foarte frumos in padure si peste o tufa mare cu mure. Am mancat pana ni s-au rosit buzele, maineile, hainele :)

A fost o plimbare de vreo doua ore jumate, dar am avut si o fata cu noi asa ca timpul nu este de luat in seama. Am savurat din nou coborarea Bic-Simleu, de care va spuneam ca am facut-o si noaptea aici. De fapt am coborat de nenumarate ori dealul asta, insa nu ma satur niciodata de el. As fi vrut sa filmez pe coborare, dar inca nu am descoperit cum sa fixez camera pe cadru, mai gandesc. Cam asta a fost miscarea de Duminica. Acuma un film, poate o iesire mai tarziu, si gata weekendul. O saptamana frumoasa. Acum savurati pozele.

Simleul vazut de sus

Aseara, dupa lungi dezbateri, am reusit sa fac rost de cateva fotografii cu orasul Simleu Silvaniei vazut de sus, cu Manastirea Bic, Barajul Varsolt si doua fotografii de la mitinguri aviatice.


Pentru asta ii multumesc prietenului meu Sandel (viitor pilot) si ii doresc mult succes in cariera. Multumesc de fotografii pilotu' :)

Urasc tara asta

Poate v-ati intrebat de ce nu am mai scris nimic de miercuri. In primul rand am avut o gramada de treaba, iar in al doilea rand de miercuri mi-a cam pierit cheful de orice, astfel incat dupa ce imi terminat treburile, nu aveam chef de nimic. Doar de cate o iesire ca sa mai uit de prostia care ne guverneaza.

Probabil ati auzit cu totii de imbecila OUG 58/2010, cea care vizeaza persoanele platite cu drepturi de autor sau persoanele fizice autorizate. Eu sunt angajat cu un contract comercial sau contrat de colaborare si abia miercuri am fost anuntat ca ma incadrez si eu in aceasta tampenie. Mai multe nu vreau sa comentez despre prostia asta. Se pare ca s-a prelungi termenul pana pe 31 si sper sa reusesc sa depun si eu acele declaratii si sa platesc.

Desi mi se pare o prostie, n-am de gand sa intru in ilegalitate. La fel ca majoritatea din tara asta, vrem sa platim, chiar daca platim deja impozit, suntem de acord sa le dam milogilor alti bani in plus. Insa totusi, sa nu fim umiliti si purtati pe drumuri in halul asta. Eu trebuie sa fac un drum (sper ca doar unul) pana la Zalau, pentru ca toate astea se pot plati doar la caseriile din resedinta de judet.

Noi platim deja un impozit de 16%, adunand inca 16.5% cat mai trebuie sa platim acum, rezulta ca la un salar de 1000 RON platesti statului 325 RON. Insa noi nu vom primi niciodata somaj si nici nu cred ca ce platim la pensii sau la sanatate ne va ajuta vreodata cu ceva. Oricum, am sa discut mai pe larg despre problema aceasta dupa ce voi rezolva cu totul si am sa va prezint mai multe date. Deocamdata nici eu nu stiu prea multe. Sper sa se termine totul cu bine.

Azi mi-am mai revenit, am vazut doua filme (The Village si Changeling), am lenevit pe acasa, mai ales avand in vedere ca azi noapte a plouat si a fost o zi racoroasa numa buna de stat in casa. Am ajutat si eu putin prin bucatarie si am tras si un bine-meritat somn, dupa o saptamana ingrozitoare. Promit ca nu mai trece o zi fara sa scriu nimic, acum a fost o exceptie. Un weekend placut in continuare.

Changeling [2008]

Changeling este al doilea film pe care l-am vazut astazi. Titlul este tradus (ca in multe alte cazuri) aiurea in limba romana. O drama care te tine cu sufletul la gura pana la sfarsit, fara momente plictisitoare. Rolul Angelinei Jolie aduce un plus intregului film, prin rolul exceptional pe care il joaca. Un film in care isi fac loc coruptia si incompetenta politiei si care este bazat pe o intamplare reala, prezentata foarte bine de regizorul Clint Eastwood.

Angelina Jolie joaca rolul unei mame singure, muncitoare, care il creste de una singura pe baiatul ei, Walter. Actiunea filmului este plasata in anul 1928 in Los Angeles. Filmul prezinta erorile, coruptia, incompetenta politiei din acele vremuri (care cu siguranta sunt prezente si azi). Copilul protagonistei este rapit, iar politia ii aduce insa un alt copil, care seamana cu baiatul ei, insa nu este acesta.

Femeia incearca cu orice pret sa convinga politia ca acesta nu este baiatul ei insa isi atrage asupra ei numai probleme. Politia nu recunoaste faptul ca a gasit alt baiat, pentru a nu se discredita in fata oamenilor si a presei. Christine Collins (Angelina Jolie) este inchisa in mod abuziv intr-un ospiciu. Insa ajutata de un barbat binevoitor reuseste sa scape si intr-un final sa le scape si pe celelalte femei care erau inchise acolo in mod abuziv de politia din acele vremuri.

Intre timp apare un caz de crima, in care un barbat se pare ca a ucis peste 20 de copii, printre care este identificat si Walter, copilul disparut. Desii se crede ca acesta este mort, dupa cinci ani de la proces apare unul dintre copiii despre care se credea ca a fost ucis, iar acesta povesteste cum a reusit sa scape alaturi de Walter din mainile criminalului. Astfel finalul filmului este dominat de incertitudine insa si de speranta. Mama ramane cu speranta ca baiatul ei este inca in viata.

Daca v-am captat cat de putin atentia va invit sa urmariti trailerul si neaparat sa va faceti timp sa vedeti si filmul. Merita.

The Village [2004]

O spun de la inceput ca este un film bun. Un film care ne minte inca de la inceput si ne minte bine. Cu siguranta te va tine cu sufletul la gura pana la sfarsit. Despre ce este vorba? Pai va spun pe scurt. Este vorba de un sat izolat undeva intr-o rezervatie naturala unde traiesc cateva zeci de persoane. Satul este inconjurat de padure, unde locuitorii satului nu au voie sa intre datorita unor creaturi cu care satenii au o "intelegere".

Ei nu intra pe teritoriul lor, iar creaturile nu intra in sat. Astfel ca satenii sunt izolati in micul lor satuc. Trecerea granitei de catre un tanar (Lucius) atrage mania creaturilor. In urma unor evenimente Lucius este injunghiat de un baiat cu probleme mintale din sat pentru ca Lucius urma sa se casatoreasca cu cea mai buna prietena a lui.

Viitoarea sotie a lui Lucius pleaca la oras (cu aprobarea "batranilor") pentru a aduce medicamente pentru ca Lucius sa poate fi salvat de la moarte. Acum aflam si adevarul si aflati si voi de ce am zis la inceput ca este un film care ne minte de la inceput. De fapt nu exista niciun fel de creaturi in paduri (cel putin nu cele de care spuneau "batranii"). Aflam ca totul a fost o inscenare a "batranilor" pentru ai mentine pe toti aici.

Noah (baiatul cu probleme mintale) scapa si fura un costum al asa ziselor creaturi, pe care "batranii" il foloseau pentru a intarii povestea. El este ucis in padure de Ivy (viitoarea sotie a lui Lucius), deoarece aceasta crede ca este una din creaturi. Ce am uitat sa va spun este ca Ivy este oarba. Ceea ce face povestea si mai interesanta. Evident, v-am povestit in mare ce s-a intamplat, insa sper ca v-am facut curiosi. Cel putin destul de curiosi sa urmariti trailerul iar mai apoi filmul. Garantez ca merita.

Filmul prezinta o lume izolata, unde ura, toate rautatile si toate placerile vietii nu au patruns. O lume ideala unde toti traiesc in armonie ca o mare familie. Un film splendid, de unde societatea de azi are multe de invatat. Merita urmarit.

Un nou clip Ilariant

Vlad a fost uitat la Cluj =))

ilariant.ro

Penny Market în Şimleu Silvaniei

Penis Penny Market va fi primul magazin de tip discounter din Şimleu, cu o suprafaţă de 750 metri pătraţi, pe un teren de 3000 de metri pătraţi şi o investiţie de 800.000 euro.

Construcţia magazinului ar trebui finalizată până în primăvară. Însă deocamdată se munceşte ca la români, adică aproape deloc. Au spart construcţiile ce erau înainte pe teren şi atât. Nu s-a scos molozul, de fundaţii nu mai vorbim. Dacă se va lucra în acelaşi ritm sunt curios când vor termina. 
 
Magazinul deschis în Şimleu va fi unul din cele zece noi magazine Penny Market din ţara care vor fi finalizate anul acestau sau anul viitor în primăvară. 
 
Ce aduce bun noul magazin pentru micuţul orăşel? Douăzeci de locuri de muncă. Atât. Că de magazine nu ducem lipsă. Şi chiar mă gândesc dacă acest magazin mai are loc pe piaţa aici. Deja este Unikarm, care a scăzut vertiginos vânzările micilor comercianţi. Nu cred că încă un magazin, poate chiar mai mare decât Unikarm va avea suficienţi clienţi ca să supravieţuiască aici.

Totuşi, mă gândesc că s-au făcut ceva sutdii de piaţă, iar dacă ei spun că e nevoie de încă un magazin mare, atunci să îl facă. Vom vedea ce va fi. Desii eu spun că nu va rezista mult, nu vor fi vânzări.
 
Până una alta, măcar dacă s-ar apuca de construcţie. Am să fac nişte fotografii cu şantierul, care e cam pustiu.

Cel mai bun spot de campanie

Spotul campaniei "Let's do it, România" rulează acum la televizor şi pe internet. După părerea mea este cel mai bun spot al unei campanii de acest gen care a rulat vreodată în România. Este simplu, bine gândit şi prezintă situaţia actuală a României. O Românie plină de munţi de gunoaie, de oameni indiferenţi, cărora nu le pasă de natură sau de semenii lor.

Un singur lucru nu am înţeles niciodată la cei care îşi lasă mizeriile peste tot. Să zicem că înţeleg că nu le pasă de natură şi de restul oamenilor, prostia e prostie. Dar nu înţeleg cum nu le pasă deloc de ei, lor le convine să vadă peste tot gunoaie? Când merg la un picnic cu familia să stea printre munţi de gunoaie?

Oricum, până una alta campania "Let's do it, România" este în derulare. Mai mult informaţii găsiţi aici şi pe blogul campaniei.

E greu să fii biciclist

Desii în ultima vreme am văzut că tot mai multă lume adopta sportul cu pedale nu prea suntem în siguranţă pe drumurile publice. Azi am ieşit la o mişcare împreună cu un prieten. Primul incident l-am avut într-o intersecţie unde noi veneam pe drumul prioritar, care mergea spre stânga, unde aveam şi noi intenţia să mergem.

Ştiu că sunt copii sau chiar adulţi (era să iau şi eu unul în plin că ieşea cu bicicleta de după o maşină fără să se asigure) care merg aiurea pe stradă, dar totuşi, când vezi un biciclicist că circulă regulamentar, semnalizează şi tu îi vezi clar intenţia (nu era seară, astea se întâmplau înainte de 8) să nu ai nici măcar intenţia de a frâna să îi dai prioritate este ceva destul de grav şi periculos în acelaşi timp.

După cum spuneam noi aveam intenţia să mergem pe drumul prioritar iar cel cu maşină venea din stânga noastră tot de pe drumul prioritar. Regula spune că atunci când doi participanţi la trafic (da, chiar şi pe bicicletă sunt participant la trafic) vin amândoi de pe un drum prioritar, se aplică regula priorităţii de dreapta. Adică cel care vine din stânga trebuie să acordre prioritate celui care vine din dreapta sa dacă are intenţia să meargă înainte, dacă face dreapta nu mai este cazul.

Împreună la bine şi la rău

Doi soţi zac acum în spital deoarece soţia a încercat să se sinucidă iar el a făcut infarct când a aflat. Purtătorul de cuvânt de la spital spunea că soţia a folosit tehnica Mădălina Manole.

De când a devenit asta o tehnică? În fine. Eu mă întreb ce o va întreba bărbatul pe soţia sa. Să trăieşti alături de o femeie, să nu bănuieşti nimic, iar ea să se sinucidă. Aşa, că i s-a urât ei cu viaţă. Oare ce discuţie ar putea purta cei doi în paturile de spital?

Nu am să înţeleg niciodată genul acesta de oameni şi probabil e bine că nu îi înţeleg. După cum spun unii, dacă ai trece prin ce probleme trec ei i-ai înţelege. Mda, moartea e soluţia la tot. Să le spună cineva şi ălora din guvern.

Ştire

Efectul domino

Cred că deja toată lumea ştie toate detaliile despre tragedia de la materniteatea din Bucureşti. La momentul producerii "accidentului" nu am scris nimic despre asta pentru că e un subiect mult prea sensibil ca să poţi spune ceva. Totuşi, se întâmplă acum atâtea lucruri care sunt în legătură cu acel incident încât nu le pot trece cu vederea.
 
Acei copii au murit nu doar pentru incompetenţa unor angajaţi, sau angajate. Ci şi a conducerii spitalului, a statului şi din vina sistemului medical românesc.
 
În urma acestei tragedii au început anchetele prin spitale. Acum se văd toate neregurile. Acum se fac modificări. Dacă se vor face. De ce în România nimic nu se face fără pierderi de vieţi omeneşti. Iar în cazul de faţă a pierderii unor îngeraşi, fără vină. 
 
Parcă până acum nimeni nu a văzut ce dezastru e în ţara asta, ce dezastru e în spitale, peste tot.
 
Televiziunile au avut o pâine de mâncat de atunci, acum ştirile au mai scăzut, deja se trece pe vinovaţi, interesul scade. Unde va fi solidaritatea televiziunilor peste o săptămâna? Unde?
 
Ministrul se prezintă cu atâta incompetenţa în faţă poporului. Picătură care a umplut paharul în cazul ministrului a fost declaraţia acestuia, citez din memorie: "Căutaţi pe Google, că nu doar la noi s-a întâmplat aşa ceva."

Să ne batem poporul

Să ne batem poporul, la propriu, nu doar la figurat, aşa cum se întâmplă de câteva luni încoace. Se pare că vineri seara Traian Băsescu a petrecut alături de familie într-un restaurant de lux (care criză Dorele?). Când a ieşit din restaurant un anume domn (avocat) se pare că i-ar fi adresat injurii primului om în stat.

Până la urmă ce i-ar fi putut adresă, sigur nu îi putea spune: "respectele mele", sincer acum. Oricum, să zicem că această ieşire a avocatului a fost reală şi preşedintelui i s-au adus prejudicii morale. Până la urmă e preşedinte. Un preşedinte da un astfel de exemplu? Adică să îi dea o palmă omului. Cum? Nu ştiaţi că i-a dat o palmă după ce s-a simţit ofensat? Aflaţi acum. Băsescu i-a dat o palmă avocatului. Există atâtea metode legale pentru un om decent, totuşi, pentru un preşedinte, pentru a răspunde acelei injurii. Dar nu cu o palmă. 
 
Până la urmă cine suntem noi să ne punem cu preşedintele, sau cine e acel domn, chiar avocat fiind, ca să se pună cu preşedintele. Până la urmă e declaraţia SPP-ului împotrivă unui avocat. Cine credeţi că o să câştige?
 
Oricum, eu m-am lămurit. Avem atâtea dovezi că avem un preşedinte agresiv, atât din punct de vedere verbal cât şi fizic. Exemple sunt destul. Îmi vin acum îmi minte doar câteva. Ieşirea în care a făcut-o pe o ziaristă ţigancă împuţită, apoi filmuleţul în care loveşte un copil (chiar dacă a fost atât de controversat), şi multe alte ieşiri necivilizate ale preşedintelui. 
 
Cum aţi putut să îl votaţi a doua oară?

Asus K50ij - scurt review

Era şi timpul să fac o scurtă prezentare a noului meu laptop, care munceşte săracul alături de mine, multe ore pe zi. Îl am deja de mai bine de două luni aşa că m-am familiarizat deja cu el, ştiu ce poate şi ce nevoi are.
 

De exemplu ţine foarte mult la curăţenie. Praful se depune destul de repede pe el, aşa că e necesară o ştergere la câteva zile. 
 
Este dotat cu un procesor Intel Core 2 Duo 2.2 Ghz, cu 2 Gb RAM şi cu un HDD de 250 GB. L-am achiziţionat la un preţ destul de bun zic eu. Puţin peste 2000 Ron. Iar eu l-am răsplătit cu un Windows 7 alături de care lucrează foarte bine.

Atenţie, astfel de persoane trăiesc printre noi!

1. Un prieten a cumpărat un frigider nou pentru casa lui. Ca să scape de cel vechi, l-a pus în faţa casei cu un carton pe el, pe care scria: "E gratis, dacă îl vrei, ia-l acasă."

Patru zile a stat frigiderul acolo şi nimeni nici măcar nu s-a uitat la el. A realizat că oamenii erau prea neîncrezători în această ofertă. Aşa că a decis să schimbe cartonul: "Frigider de vânzare cu 100 ron."

A doua zi cineva l-a furat.

2. Într-o zi mergeam pe plajă cu nişte prieteni când deodată cineva a ţipat: ”Uite o pasăre moartă!” cineva s-a uitat în sus spre cer şi a exclamat: "Unde, unde?”

3. Luam prânzul într-o cafenea, când fără să vreau am auzit-o pe angajată că vorbea despre o arsură pe care a făcut-o la sfârşitul săptămâni când mergea spre plajă cu maşina. A condus cu ea decapotată, dar nu credea că se va arde pentru că era în mers.

4. Sora mea are un fel de cuţit în maşină care este special pentru a tăia centura de siguranţă în caz că rămâne blocată din cauza unui accident. Ea îl ţine în portbagaj.

5. Umblam cu un prieten când am văzut o femeie cu un cercel în nas, de care era ataşat un un lănţişor până la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis" ”Nu se va rupe lanţul de fiecare dată când va întoarce capul?" A trebuit să-i explic că nasul şi urechea unei persoane rămân la aceiaşi distanţă una de cealaltă indiferent în ce direcţie va întoarce capul.

6. Nu mi-am găsit bagajele în zona pentru bagaje din aeroport. Aşa că am mers la biroul bagaje pierdute şi i-am spus femeii de acolo că bagajele mele nu au apărut. Ea a zâmbit calm şi mi-a spus să nu îmi fac griji deoarece ea este pregătită şi instruită profesional şi că sunt pe mâini bune. ”Acum” m-a întrebat ea: ”A ajuns avionul dumneavoastră?”

Ei trăiesc printre noi! Din păcate, nu doar trăiesc printre noi, dar se şi reproduc!

Mici modificări

Cum ieri a fost zi liberă, nu prea călduroasă, toată ziua am lenevit. Am văzut câteva filme, am făcut puţină (cât mai puţină) curăţenie şi am mai adăugat câte ceva la blog.

Avem aşa. În dreapta sus avem abonarea la blog prin email. Foarte simplu, doar scrii adresa ta de email şi dai abonare. Al doilea lucru care l-am adăugat este formularul de contact.

Desii am adresa de email pe blog, m-am gândit că un formular care să va uşureze munca nu strică. Intraţi pe pagina "Formular contact" de sus şi de acolo va descurcaţi voi.

Cam asta a fost ziua mea de ieri, până pe la oră 8-9. Apoi am ieşi în oraş, poveşti, plimbare, mişcare, deastea. Azi cred că iar am să lenevesc până după masă, poate gustăm o bere spre seară.

O zi bună!

Update: Urmează să adaug două noi câmpuri: "Top comentatori" şi "Ultimele comentarii"

Chestie de plictiseală

 Dacă eşti pe youtube.com şi te uiţi ba la un videoclip, ba la un indian care face pe maimuţa, deastea, şi începi să te plictiseşti, există o soluţie. Poţi să te joci renumitul joc snake direct în playerul video.



Iată cum:

- deschizi un video la întâmplare;
- dai pauză (pentru că se deschide automat firar să fie);
- apoi ţii apăsată tasta direcţională stânga de pe tastatură. 
 
Gata, acum ţi-a aparaut jocul snake în playerul video. Have fun!

Via Vlad

Maşina de spălat a secolului XXV sau XXX, multifuncţionala

ilariant.ro

Ne întoarcem la troc?

TROC = Formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.

S-a discutat foarte mult pe această temă.


Însă această practică a devenit atât de frecventă, încât încep să nu o mai suport. Evident, vinovaţii suntem noi, cei care acceptăm aşa ceva. Însă ce e ciudat, eu am păţit asta doar la magazinele de cartier, cele mici. 

Cele care cât de cât se respectă, îşi asigură necesarul de monede. Şi atunci cu ce drept se plâng "micii afacerişti" de criză, cu ce drept se plâng că îşi pierd clienţii, când ei singuri îşi dau cu praf în ochi.
 
Azi dimineaţă, în timp ce stăteam cuminte la coadă aşteptând să cumpăr pâinea cea de toate zilele (începeam să fierb) în faţa mea vânzătoarea îi întreba pe toţi dacă poate să le dea un pachet de chibrite (se pare că s-a trecut de la gume la chibrite), pur şi simplu nu avea mărunt nimic. 

Chiar am auzit discuţia cu o bătrână din faţă mea, care cu jumate de gură a zis "da" la întrebarea vânzătoarei. Vânzătoarea avea pur şi simplu câteva baxuri de chibrite la îndemână. Bineînţeles că e mai uşor să vinzi ceva, decât să îţi asiguri necesarul de monede.
 
Am ajuns şi eu la rând şi am cerut pâinea, la care vânzătoarea îmi pune în faţă 6 lei, un pachet de chibrite şi o gumă. Fără să mă mai întrebe nimic. Deci pe lângă că nu avea monede nu avea nici bunul simţ. Cred că l-a pierdut pe sub tejghea. 
 
Ce mă deranjează este că această practică a devenit foarte frecventă, observând acest lucru datorită faptului că pâine luăm doar de acolo. Aceşti "întreprinzători" chiar cred că aşa se vor îmbogăţii? Nu e greu să îţi asiguri dimineaţa necesarul de bani, pentru că acei 10 lei care îi câştigi zilnic prin astfel de şmecherii, valorează mai puţin decât respectul clientului. 
 
Tot ce îi doresc e să mă prindă într-o dimineaţă nervos, că îi pun pe masă un pachet de Orbit şi să îmi dea o pâine pe el. Dacă e troc, atunci troc să fie. Vremuri de criză, soluţii de criză. 
 
Oare dacă i-aş duce într-o dimineaţă un litru de ţuica, mi-aş putea face cumpărăturile de 20 lei? (atâta e ţuica de prune)
 
Într-o dimineaţă las politeţurile deoparte şi când îmi va cere mărunt (pentru că ea nu are), o să îi spun, am, două gume, una mestecată, un fir de Kent şi un ac de gămălie. E ok? Dar cu siguranţă data viitoare nu voi mai accepta. Vreau să văd cum reacţionează. 
 
Cu siguranţă multă lume nu îndrăgeşte aceste practici, însă probabil din jenă, sau bun simţ, nu spune nimeni nimic. Cred că ar fi cazul să spunem nu. Ţi-am dat bani, îmi dai produsul de care am nevoie. Ce naiba să fac eu acum cu chibritele? Şi dacă mâine îmi da altă cutie ce fac? Colecţie?   

Update:  Se pare că există şi o lege care le obligă pe vânzătoare să asigure restul pentru clienţi. 

Strămoşul proiectorului de azi

După cum spuneam şi aici, zilele trecute am făcut curăţenie prin colecţia cu praf a familiei.

Printre altele, am dat şi peste vechiul meu proiector, de când eram copil.


Pe vremea aia nu erau calculatoare, nu erau filme sau desene cu Tom şi Jerry (de fapt probabil erau, dar nu aveam eu acces), rar vedeai la televizorul alb-negru ceva interesant. 
 
Alături de acest proiector am crescut. Deşii aveam doar vreo 10 role de film (dacă putem spune aşa) le revedeam iar şi iar şi nu mă plictiseam de ele (ce să faci, copil). La început când nu ştiam să citesc doar mă uitam la poze şi sorămea îmi citea. Apoi când am crescut şi mai silabiseam şi eu câte ceva, am început şi eu să citesc "subtitrarea". Cred că le ştiu toate pe dinafară. 
 
Era o adevărată capodoperă la vremea sa. Puteai să focalizezi imaginea, mecanismul de tragere al filmului era manual (învârteai de rotiţa aia). Atât că nu avea sonor. A costat 212 lei, dacă e mult sau nu, nu ştiu. Nu ştiu cum erau banii pe vremea aia.

Azi am încercat să îl readuc la viaţă. Am reuşit, dar bâzâia destul de nervos, aşa că am făcut repede nişte poze şi l-am pus din nou la somn. E o piesă de muzeu, cu siguranţă nu va mai fi folosit, însă ca piesă de colecţie, merită să facă praf. 
 
Nu mai ştiu exact câte role aveam, dar iată ce a mai rămas:
 
- Cenuşăreasa;
- Harap Alb (de aici am ştiu eu la bac);
- Dănila Prepeleac;
- Pupăza din tei (preferata mea);
- Făt Frumos din lacrimă;
- Prâslea cel voinic şi merele de aur;
- Amintiri din copilărie;
- Scufiţa roşie.

Fotbal şi bere

O seară (răcoroasă) plină de fotbal, văzut printre aburi de bere. Am urmărit cap coadă meciul Steaua-Grasshopper şi pot spune că am văzut un meci mediocru, sincer aşteptam mult mai mult.

Am citit rezumate de la celelalte meciuri şi am văzut câteva faze. De la Timişoara am văzut puţin din a doua reprzia. Sincer cred că Timişoara merita rezultatul Vasluiului, Steaua merita rezultatul Timişoarei (după joc), iar Vaslui probabil merită rezultatul Timişoarei (deci un schimb).

Pe Urziceanca nici nu o băgam în calcul, dezamăgitor. Însă fotbalul nu e niciodată aşa cum ar trebuii să fie, niciodată nu ţine de joc ci de rezultat aşa că rezultatele finale până la urmă au fost:
 
Vaslui 0-0 Lille
Steaua 1-0 Grasshopper
Hajduk 4-1 Unirea Urziceni
Timişoara 0-1 Manchester city

Artă pe patru roţi

Werlisa WD 5200

Cum zilele trecute am făcut puţină curăţenie printre lucrurile vechi, printre cutiile de la diferite produse (cred că am zeci de cutii, probabil doar în România există politica firmelor că doar dacă duci ambalajul primeşti garanţie, în fine) şi printre tot felul de chestii bune de aruncat. Am găsit un aparat digital (cred că primul aparat digital pe care l-am folosit), adus în urmă cu câţiva ani din Spania (cred). La vremea aia era un apărat destul de bun, chiar şi acum s-ar ţine bine bătrânul, dacă nu ar avea probleme cu alimentarea. 
 
Din câte îmi amintesc am pierdut cablul în urmă cu câţiva ani. De atunci a stat şi s-a depus praf pe el. 
 
Aparatul e aproape nou, bateria la fel. Problema e că nu am cum să îl încarc. Mai jos aveţi câteva fotografii. Aş fi interesat de un încărcător de baterie pentru acel model de baterie, sau un încărcător pentru aparat. 

Am găsit ceva pe site-uri străine, dar nimic în România. Probabil nu se comercializează acest tip de aparat la noi. Aş fi interesat şi să îl vând. Dacă cumva cineva are astfel de intenţii să mă caute pe mail.

Mi-e dor de...

Acolo chiar aş putea scăpa de căldură, însă din păcate săptămâna de muncă abia a început. Răbdarea e secretul. 

Cu pc-ul în parc

Fotografia e făcută cu un Nokia 6300 la ora 3 noaptea :)) în parc. În parc este semnal wireless, însă din păcate nu aveam o placă wireless că stăteam să urmărim fetele pe facebook :)) că cică e sezonul. 
 
P.S. Nu sunt eu în fotografie (eu sunt fotograful), aşa că momentan strâng bani pentru drepturile de autor. Orice donaţie e binevenită.

MMC Biker's Party III 2010

MMC Biker's Party III 2010 este cel mai important eveniment moto din judeţul Sălaj, unde se vor adună toţi motocicliştii de prin zonă. Cu toate că primele două ediţii s-au desfăşurat la un ştrand de lângă Şimleu Silvaniei (Sălaj), la ieşirea spre Zalău, anul acesta evenimentul se va desfăşura la Băile Boghis (hartă). 
 
Motivele pentru care evenimentul nu se mai ţine în locaţia iniţială nu merită precizate. Când pentru un câştig mai mare, deci nu mare, am zis mai mare, pierzi un asemenea eveniment, nu prea te mai poţi plânge de criză. Asta e doar unul din motive. Aş spune mai multe, da chiar nu merită. 
 
Noi să ne distrăm. Cum e rost de distracţie, băut şi nopţi pierdute, sigur o să mă vedeţi pe acolo.
 
Mai este puţin, evenimentul se va desfăşura în perioadă 27-29 august. 
 
Mai multe informaţii aici.

Căldură, oboseală, de toate

Ultimele trei zile au fost extrem de calde, temperaturi de peste 35 grade, soare arzător, cam toate condiţiile să stai ziua în casă (iar seara la bere). După toată oboseala acumulată în timpul săptămânii, sâmbătă am lenevit până pe la ora 5. Am terminat de văzut sezonul 7 din serialul "Doi bărbaţi şi jumătate". Apoi după ora 5 am făcut o reţea cu nişte prieteni (noroc că la casă, unde e mai răcoare) unde ca de obicei am pierdut vremea cam o oră, pentru că niciodată nu îi merge cuiva jocul, apoi la unul îi sacada, deastea. Până la urmă am început să ne jucăm. 
 
La 11 seara ne-am gândit să ne ducem la Bic. O mânăstire aproape de oraş. Cred că siţi cum se obişnuieşte în seara de dinainte de Adormirea Maicii Domnului să se facă slujbă sau rugăciune toată noaptea. Dacă nu ştiţi va spun eu acum. Deşi m-aş mira, la cât se mediatizează Mănăstirea Nicula din Cluj, unde de asemenea e foarte frumos şi foarte multă lume zilele astea. Din sat de unde e maicamea se pleacă în pelerinaj la Nicula, peste 150km pe jos, prin 18 sate, prin pădure, drumuri de ţara. Frumos, dar foarte obositor.
 
Să revenim, deci pe la 11 ne-am trezit noi că ar fi cazul să mai dăm şi noi pe la biserică, măcar aşa când e o sărbătoare mai mare. Şi ca să ne alegem şi cu ceva distracţie :D am mers cu bicicletele (cred că începeţi să sesizaţi pasiunea pentru ciclism). Mănăstirea e situată pe un deal, iar până acolo sunt cam 5km de urcat, destul de susţinut. Oboseală a fost, însă, cum era noapte, era răcoare şi am urcat destul de repede. 
 
Sus a fost foarte multă lume. De asemenea am văzut multe maşini din judeţele alăturate (Bihor, Cluj). Ca să vă imaginaţi cam câte maşini erau acolo, gândiţi-va la parcarea unui supermarket. Ceva de genul, şi nu cred că exagerez, tot câmpul era plin de maşini, în toate părţile. 

Foamea

ilariant.ro

Un nou clip marca Ilariant.

Eu v-am spus că nu ştiu să mă uit la seriale pe net

Iar am pierdut jumate de noapte uitându-mă la un serial (nu la fel de mult ca la Pistruiatul). Am început să mă uit la "Doi bărbaţi şi jumătate" sezonul 7.

De la 12 când am ajuns acasă până pe la vreo 3, cred, m-am tot uitat, ştiam că dacă mă pun nu mă mai pot opri. Şi uite aşa am şi văzut 10 episoade din sezonul 7. Pam Pam  

A da, sper să mă pot abţine azi să nu mă uit la toate. Mai ales că e zi liberă, de tolaneala, afară e cald deci opţiuni de ieşire numai pe seară. 
 
O zi bună!

Să mai avem încredere în bănci?

După furtul banilor din conturile mai multor persoane de la banca din Braşov (ştire), în care un angajat al băncii, ceva direcot de operaţiuni, Otilia Argentina Negrilă (sugestiv), a efectuat operaţiunii ilegale, evident fără acordul clienţilor. După câte se întâmplă în ţara asta. Cum să mai avem încredere în bănci?
 
 Evident, din punct de vedere teoretic, la bancă banii sunt asiguraţi deci în siguranţă. Teoretic. 
 
Dar intervine psihologia umană. Luăm exemplu cazul meu. Chiar dacă folosesc deseori cardul la cumpărături, chiar dacă am cumpărat lucruri de pe internet şi rareori scot bani de pe card (doar pentru bere, că la baruri nu au cititor de carduri), deci sunt utilizator al cardului nu al banilor cash, în urma acestui incident şi a atâtor alte lucruri care se întâmplă în ţara asta, încep să simt nevoia să am banii în buzunar.

De ce? Nici eu nu ştiu sigur, dar cred că undeva, în subconştientul meu, simt nevoia să am banii în siguranţă. Chiar dacă, teoretic, la bancă sunt în siguranţă, eu tot simt nevoia să îi scot de acolo. Acum mă lupt să trec peste asta. Cred că îmi trece în următoarele zile.
 
Dar totuşi rămâne întrebarea. Să mai avem încredere în bănci?

Inconştientă sau prostie?

Un canal descoperit la ora 10 seara, nesemnalizat, pe o stradă întunecată. De ce? Pentru ca un gigel să îşi scoată apa din beci. În România aşa se face, se ia capacul de pe canal, se pune frumos pe marginea drumului şi se dă drumul la apă în canal. Fără un semn, ceva, măcar de bun simţ.

Evident că toată şmecheria se face noaptea pentru a nu fi văzut de cineva. Şi tocmai asta e grav, că se pot întâmpla accidente. 
 
 Mă gândesc cât de legală e treaba asta? Şi mă întreb dacă eu intram în plin în groapa din asfalt, pe bicicletă fiind, sau cineva cu maşina (groapa fiind după o curbă şi cam greu vizibilă până nu eşti la 2 metri de ea), iar urmările nu erau tocmai plăcute, cum răspundea din punct de vedere legal gigelul?

Românul nu are concediu

Românul nu are concediu şi trezeşte pe toată lumea la ora 8 dimineaţă. Vorbesc de românul mediu (la buget, nu la inteligenţă) care stă la bloc, care îşi ia de la gură un an de zile, nu merge în concediu şi timp de o săptămână face o lucrare care în mod normal trebuie făcută într-o luna.

 Trezeşte pe toată lumea la 8 dimineaţa şi continuă gălăgia până târziu în noapte, doar pentru a-şi schimbă el colacul la toaletă pentru care şi-a strâns bani timp de un an de zile. Nu plăteşte un meşter, că doar el e bărbat, cum să se facă de ruşine în faţa femeii, aşa că face el lucrarea. Deaia îţi ia deşteptule o săptămâna să spargi un perete, că dai ca prostu. Aaa şi să nu uit, niciodată să nu începi de jos, că o să cadă peretele pe tine, arhitectule.

 În România se sparge în prostie. Auzeam zilele trecute o discuţie (ceartă) între doi vecini. Pur şi simplu se sparge cu atâta vână încât vibraţiile se simt la două scări distanţă. Se sparge cu baros de 20kg, mai e puţin şi se trece la vecini.

Am văzut şi Pistruiatul

 Am văzut şi Pistruiatul într-un final. Da ştiu, cam târziu m-am trezit. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Eu am tot văzut în ultimii ani pe la tv diferite episoade (care mi-au plăcut foarte mult), însă chiar nu am căutat să văd câte episoade sunt, ce şi cum.

Ieri am făcut rost de toate cele 10 episoade.

Micul grădinar

În urmă cu vreo şase luni, cred, da şase, că era cam frig prin zonă, am pus vreo şase seminţe de mandarin (clementin, lămâi, portocal, nu sunt sigur) în vată pentru a încolţi. Apoi, după lungi aşteptări (încolţesc al dracu de greu) am ales câştigătorul, sâmburele care era mai bine dezvoltat a avut privilegiul de a primi propriul ghiveci, de a stă singur într-un petic de pământ.

Nu prea am eu atracţie către flori şi alte buruieni ornamentale (că are maicamea destule acasă) dar ăsta că e al meu, şi l-am crescut de mic, parcă mă atrage puţin.
 

Poker (2010) - amator review

Am văzut şi eu într-un final filmul "Poker", de Sergiu Nicolaescu. Nu vă prezint acţiunea filmului că asta găsiţi pe toate site-urile de "profil", mai mult sau mai puţin profesioniste. Se vorbeşte pe la colţuri că Nicolaescu nu a ştiut când să se retragă.

Când îţi bagă mortu'n casă...

Inca un clip haios de la conjudetenii (wow) mei.

ilariant.ro

 

 

Uite-aşa aş vrea să mor

Fabrica de bere Ursus / Cluj Napoca / 27.07.2010

before

Ţie cum îţi zice?

O femeie şi un bărbat în compartimentul de tren. El încearcă să intre în vorbă cu ea şi o întreabă: “Cum vă numiţi?"

Ea: “Carmen”.
El: “Oh, este un nume foarte frumos”.
Ea: “De fapt, mă cheamă Paraschiva, dar numele ăsta nu-mi place. Maşinile şi bărbaţii sunt lucrurile pe care le iubesc cel mai mult pe lume şi de aceea mi-am ales numele ăsta, Car şi Men, simplu, nu?”.
El: “Aha”.
Ea: “Şi dumneavoastră cum vă numiţi?”

El: “Berepizdă”.

D'acilea

Apusul zilei de ieri

Cine e prostul?

Mă uitam mai devreme pe Explorer (sper că aşa se numeşte) la un documentar despre expediţiile spre Polul Sud (am 50% şanse să o nimeresc, dacă era Polul Nord să mă iertaţi). Ştiţi cu toţii ce condiţii sunt acolo şi că trebuie să fii cam prost să faci aşa ceva.

Chiar nu am înţeles niciodată de ce trebuie să demonstrezi tu ceva, de ce să arăţi că o ai mai mare, când viaţă ta e în permanenţă în pericol. Da ştiu, nevoia de adrenalină, bla bla bla. 
 
 După cum spuneam chiar trebuie să fii prost să faci aşa ceva. Însă unul dintre exploratori, în timp ce îşi hrănea câinii (cei care ţin prostul în viaţă) spunea în faţa camerei ceva de genul. 
 

Traseul zilei de ieri

 Un traseu de 35,5 km. 5 km în urcare destul de abruptă, între Şimleu şi Badacin. O coborâre foarte lungă prin pădure, care face toţi banii. Apoi câţiva kilometrii pe E81, care după părerea mea e moartea cicliştilor, deoarece vântul te bate mereu din faţă. Acum poate voi fi contrazis de ciclişti de oraş, care preferă suprafeţele plate, însă pentru mine care sunt omul pădurii şi al dealurilor, mersul cu bicicleta pe un drum asfaltat este moarte. 
 
 Tot ce ai nevoie e o sticlă cu apa şi de bicicletă. Apa găseşti în fântânile oamenilor binevoitori, care parcă nu te-ar mai lăsa să pleci, ţinându-te la poveşti minute în şir. De mâncare găseşti fructe pe marginea drumului (mere, corcoduşe, prune), eventual poţi să îţi pui cu tine un baton de ciocolată pentru energie. În rest doar tu şi drumul, eventual şi doi prieteni, cum am fost eu. 

Valea Drăganului, Judeţul Cluj

Fotografii din weekend, când am petrecut două zile minunate la coada Barajului Drăgan, în Judeţul Cluj.

 Vedere baraj, care are o înălţime de 120m.

Dacă vrei să te îmbeţi în stil mare

Iulius Mall Cluj